Stirile TVR – Tineri din centre de plasament şi poveşti de succes. Doar unul din zece reuşeşte să aibă o viaţă normală

Share

Au trăit în casele de copii sau pe străzi. Au cerşit pentru ceva de mâncare şi au mers desculţi la şcoală. Dar au găsit puterea să meargă mai departe, iar unii chiar să termine facultatea. O parte dintre copiii instituţionalizaţi au pornit într-un turneu de conferinţe prin şcolile din toată ţara. Vor să îi înveţe pe tineri să preţuiască ce au şi să îi înţeleagă mai bine pe cei care au ieşit din sistemul de asistenţă socială.

Costel Căldăraru a fost abandonat la naştere. A trăit în orfelinatele anilor ’90. Familia lui era formată din cei 400 de fraţi din centru şi cei 40 de îngrijitori. A reuşit să meargă la universitate şi acum le vorbeşte liceenilor despre viaţa sa de învingător.

Viaţa lui Cristian este legată de sistemul de protecţia copilului. A crescut într-un orfelinat şi apoi, ca adult, s-a întors în sistem, ca asistent medical. Şi încearcă să-l însănătoşească.

Doar unul din zece copii instituţionalizaţi din România reuşeşte să continue şcoala şi să aibă o viaţă normală după ce iese din sistem. Restul, ajung pe străzi sau în penitenciare.

Sursa: Stirile TVR

Vice Romania – Cum e să scrii despre abuzurile din centrele de plasament românești, cât încă locuiești acolo

Share

Când îți începi viața într-un centru de plasament, șansele să devii un tânăr care știe ce vrea scad cu fiecare zi în care nu primești afecțiune, cu fiecare luptă pentru a fi băgat în seamă sau cu fiecare neuroleptic pe care-l primești, deși nu ai nevoie de el.

Unul dintre zecile de mii de tineri aflați în centrele de plasament din România s-a folosit de traumele instituționalizării, ca să publice o carte și să facă o asociație care va lupta pentru drepturile copiilor din centre.

E vineri, opt dimineața. La Centrul de Plasament Sfântul Nicolae din Pantelimon e deja agitație. După doamnele care fumează la intrare sunt doi bodyguarzi, un copil care se plimbă dintr-o parte în alta, pe sus e gălăgie. Dintr-o cameră de la etajul al doilea iese un tânăr la cămașă și pantofi. Pare un mini-corporatist, dar este unul din cei care trăiesc aici. Îl cheamă Tiberiu Antipa și are 20 de ani.

Stă de când se știe în centre și tocmai a înființat, împreună cu un adolescent dintr-un alt centru și cu un medic pediatru, Asociația T.I.B.E.R.I.U.S, prin care să ajute alți copii să depășească traumele instituționalizării. A numit-o ca pe el „ca să am ce să le las copiilor mei, când o fi”.

Citește și: Am vorbit cu copii români instituționalizați, ca să aflu cum văd ei familia

L-am cunoscut pe Tiberiu la Institutul pentru Fericire, într-o zi de mai. Avea o agendă sub braț, sacou și chip sobru. Era la o conferință unde mai mulți tineri plecați din centre, integrați în societate, veniseră să își spună povestea. La începutul evenimentului, lui Tiberiu i s-a făcut o surpriză. Era ziua lui, așa că toată lumea i-a cântat „la mulți ani”, i-au dat tort și el a anunțat că vara asta publică o carte despre viața lui de „beneficiar‟.

I-a zis Confesiuni, după ce s-a gândit că Mărturisirile unui pubertin nu era cel mai bun titlu pentru pseudo-jurnalul lui.

Workshop la centrul de plasament

Un mic concert, înainte de dezbatere

Într-o cameră mică și luminoasă din centrul Sfântul Nicolae, un profesor tânăr cântă la vioară. O fată îl acompaniază cu vocea. Lângă ei, într-o sală cu pereți pictați, cinci adolescenți și o educatoare stau în semicerc pe scaune. Fata care cânta se alătură și ea.

E un workshop organizat de Tiberiu, transpirat de emoții și căldură. „Mulțumesc că ați venit, astăzi vorbim despre viața din centrele de plasament, cum s-a schimbat din trecut până acum.” „Aseară ziceai de alte două subiecte!”, îl tachinează un coleg.

Pentru câteva clipe, simt că începe o dezbatere cu activiști adulți, nu cu adolescenți de la Sfântul Nicolae. La început, vedem un filmuleț de trei minute. L-a făcut un alt băiat din centru, pasionat de IT. Proiecția înseamnă trei minute de imagini cu leagănele de copii din anii ’90 și încă unele luate random de pe internet – copii slabi, bătuți, mulți, nefericiți, abuzați, cu muzică de mers la luptă pe fundal.

Citește și: Orfelinatele din România mi-au distrus viața, chiar dacă am fost adoptată de americani

La sfârșitul filmulețului, Tiberiu invită la masă rotundă. Întrebarea la care trebuie să răspundă toți este: „Ce credeți că s-a schimbat din ’90 până astăzi, în centrele de plasament?”.

E prima dată când cunosc copii din centre de plasament care se autoorganizează să își dezbată problemele.

Tiberiu, în timpul dezbaterii din Centrul Sfântul Nicolae

Un pasionat de IT spune că nu s-au schimbat prea multe, doar „au dat cu var și au schimbat mobila”. Un băiat înalt, cu șapcă pe care scrie believe, nu știe ce să zică, a venit doar de două luni aici.

„Din mahala, direct la palat”, zice.

Tiberiu intervine și numește problemele de acum: abuzurile fizie și psihice. „Și tratamentul cu pastile care te tâmpesc!”, se revoltă o fată. Ea povestește:

„Eram în depresie acum trei luni și doamna doctor mi-a dat Romparkin. Eu voiam să fac terapie. Mi-a dat și Rispolet, de la alea dormeam foarte mult. Bine că nu mi-a pus și Strattera!”, spune fata.

Un băiat o susține:

„Doamna doctor crede că toți avem ceva la cap. Dacă acum arunc o sticlă pe geam, zice că sufăr de nu știu ce și îmi dă pastile”.

O investigație făcută recent de jurnaliștii de la Gazeta Sporturilor arată că 30% din copiii care sunt în centrele statului primesc tratamente pentru boli psihice.

Tiberiu îi întreabă pe colegi ce ar face, dacă ar fi în Guvernul României, să schimbe sistemul de protecție a copilului. „Aș scoate pastilele”, insistă fata sănătoasă care a primit pastile pentru schizofrenie și Parkinson. „Aș introduce oameni cu experiență în centre”, zice băiatul cu șapcă.

Tiberiu are o idee: ce ar fi dacă ei s-ar specializa în sistemul ăsta și ar avea grijă de următorii care vor mai veni în centre?

„Adică noi nu mai știm cum să scăpăm de sistem și tu ne zici să rămânem în el? Și tu crezi că i-ar conveni statului să-l angajeze pe unul dintre noi, când știm toate dedesubturile?”, spune unul din adolescenți și îl privește sceptic pe Tiberiu.

Pentru unii, viitorul sună foarte nesigur

Tiberiu vrea să zguduie sistemul de protecție a copilului, dar se simte și vulnerabil, pentru că e unul din beneficiarii lui. Până de curând, mai avea un salariu dintr-un proiect european. Acum nu-l mai are, n-a mai fost plătit de patru luni.

La fel ar fi pățit și Daniel, care e vicepreședintele Asociației T.I.B.E.R.I.U.S și beneficiar într-un centru de plasament din Giulești. Amândoi visează la ziua în care o să se descurce cu asociația – o să scrie proiecte, o să organizeze evenimente, oamenii le vor dona bani.

Proiectul lor măreț este, momentan, o serie de dezbateri unde oameni care au trecut peste traumele vieții de plasament vin să le vorbească celor care încă le trăiesc.

Până la prima dezbatere, de pe 10 iulie, T.I.B.E.R.I.U.S. încearcă să strângă patru mii de lei, să îi ducă pe zece copii într-o tabără la Costinești.

Sursa: Vice Romania

Antena 3 – Gestul emoționant făcut de un tânăr orfan, în Gara de Nord

Share

Gestul emoționant făcut de un tânăr orfan, în Gara de NordOamenii fără adăpost care-şi fac veacul în jurul Gării de Nord primesc ajutor din partea unui orfan. În fiecare vineri seară, Tiberiu Antipa şi voluntarii săi oferă o masă caldă.

Campania a început în ianuarie şi până în aprilie, Tiberiu şi-a propus să ducă mâncare în zona Gării.

Tânărul ştie ce înseamnă greul pentru că la rândul său provine dintr-un centru de plasament. A fost abandonat în spital şi singura casă pe care a cunoscut-o a fost centrul de plasament.

În fiecare vineri seară, la Gara de Nord e agitaţie. Oamenii fără adăpost au parte de o masă caldă.

Zeci de persoane care-şi fac veacul pe străzi primesc poate prima farfurie cu mâncare din zi de la un orfan. Pentru Tiberiu Antipa e deja a şasea săptămână în care ajunge la gara de Nord.

Abandonat imediat după naştere şi crescut doar în centrele de plasament, Tiberiu vrea să le întindă o mână celor neajutoraţi. A iniţiat campania „Ajută un om al străzii”.

Peste 100 de persoane primesc două feluri de mâncare şi un desert, toate preparate în bucătăria centrului de plasament în care locuieşte Tiberiu.

Sursa: Antena 3

Ziarul Lumina – Tiberiu Antipa, un orfan cu inimă de părinte

Share

Tiberiu AntipaLa doar două săptămâni de la naştere, a fost lăsat în maternitate. Singur, printre străini. Cu timpul, alţi străini i‑au devenit familie, iar instituţiile de protecţie socială – casă. A fost singura realitate pe care Tiberiu Antipa a cunoscut‑o până la vârsta majoratului, când a înţeles că în el stă puterea de a se împrieteni cu viaţa, alegând partea luminoasă a acesteia. Zâmbetele copiilor necăjiţi, ale celor din centrele de plasament şi recunoştinţa oamenilor străzii, cărora Tiberiu le poartă de grijă cum poate mai bine, sunt lumea lui de acum, plină de speranţă şi încredere în viitor.

Momentan, pentru Tiberiu Antipa acasă înseamnă Centrul de plasament „Sfântul Nicolae” din sectorul 1, unde locuieşte de şase ani, adică de la vârsta de 14 ani. Aici şi‑a descoperit vocaţia: să aducă bucurie în inimile copiilor trişti, printr‑o implicare energică în diverse proiecte şi campanii destinate acestora.

„Am învăţat de‑a lungul timpului – şi Îi mulţumesc lui Dumnezeu şi oamenilor care au avut grijă de mine – să ajut pe alţii, să fac proiecte şi să încerc să cunosc altă lume. Dacă îi văd zâmbind pe copii, mai ales pe cei fără părinţi, pe cei din familii defavorizate sau pe cei de pe stradă, am o mare mulţumire sufletească”, spune tânărul Antipa.

Hrăneşte oamenii străzii

În doi ani de zile, Tiberiu a fost parte activă în cinci acţiuni umanitare, educaţionale, recreative: „Un început de drum”, „Copiii, speranţa viitoare a lumii”, „Dăm viaţă viselor”, „Fii înger pentru un copil din centrul de plasament”, „Ajută un copil al străzii”. Fotografiile, diplomele, amintirile şi prieteniile câştigate în urma acestor activităţi sunt tot ce are el mai de preţ. Dintre toate, cel mai mare impact îl are iniţiativa umanitară „Ajută un copil al străzii”, dedicată oamenilor şi în special copiilor fără adăpost, care are ca obiectiv oferirea de hrană caldă, în fiecare vineri, de la ora 20:00, timp de patru luni de zile, în zona Gării de Nord. „Am început campania pe 22 ianuarie împreună cu alţi voluntari, prieteni care au vrut să fie alături de mine. Rămân impresionat de fiecare dată când îi întâlnesc pe oamenii de la Gara de Nord, deoarece sunt foarte comunicativi, aşteaptă în rând mâncarea şi ajută la curăţenie după ce servesc masa. Dacă ştii să‑i iei, vin spre tine. Sunt bebeluşi, copii, tineri, bătrâni care trăiesc în canale, mulţi dintre ei au SIDA şi îşi duc viaţa din ce primesc de la alţii. Nu suntem în măsură să criticăm viaţa lor şi nu ştim de ce au ajuns acolo. Fiecare are o poveste tristă. Încercăm să fim oameni, să le mai dăm o şansă. Cred că nu e aşa greu de oferit o masă caldă pentru care ei plâng şi mulţumesc de nu ştiu câte ori. În prima seară de vineri, au venit 60 de oameni, iar apoi numărul lor a crescut la peste 100 de persoane. Le oferim două feluri de mâncare, un desert şi un pacheţel cu alimente, toate preparate în bucătăria Centrului de plasament «Sfântul Nicolae». Pentru acest proiect, am creat o pagină de face­book, unde oamenii pot face donaţii şi noi dovedim (n.r. destinaţia banilor) prin poze, facturi fiscale. Dacă pui suflet în ceea ce faci, iese totul cu folos şi cu rezultate”, vorbeşte tânărul Antipa.

Calităţi de antreprenor

O zi din viaţa lui Tiberiu se împarte între cursurile postliceale pe care le urmează, serviciu şi voluntariat, aşadar un program încărcat şi diversificat, gândit astfel, pentru că, zâmbeşte el cu autoironie: „Nu vreau să mă apuce bătrâneţea fără să fac nimic”.

 „Mama Marina”,cum îi spun copiii, pe numele său Marina Gheor­ghiu, şefa Centrului maternal „Sfântul Nicolae”,este una dintre persoanele care l‑au văzut pe Antipa crescând: „Pe Tiberiu îl cunosc din 25 august 2010. Avea 14 ani. Au fost aduşi şase copii în acea zi la noi, pentru că s‑a desfiinţat căsuţa de tip familial unde ei au fost ocrotiţi timp de 7 ani. Dintr‑odată s‑au văzut puşi într‑un aşezământ de proporţii mult mai mari, cu copii veniţi din diferite medii, cu istoricul lor în spate şi cu foarte multe poveşti triste. Tiberiu are multe calităţi, dar în primul rând este ambiţios. El a avut tăria de a se ţine şi de şcoală, de a accepta şi sfaturile noastre, atunci când a văzut că unele drumuri alese de el nu erau tocmai cele bune, şi să revină lângă nişte oameni care îi vor binele. El a înţeles pe ce drum să meargă, până la urmă un drum bun, este apreciat de cei cu care lucrează şi cu care a dezvoltat nişte relaţii de încredere şi a făcut lucruri foarte bune. Este de remarcat că un copil care s‑a ridicat din rândul unor copii fără părinţi are puterea de a oferi acum mai departe ceva din partea lui, ceva mai mult decât ne aşteptam”.

La rândul său, Constantin Gavrilă, directorul Centrului de plasament „Sfântul Nicolae”, are cuvinte de apreciere la adresa tânărului:

„Tiberiu are toate calităţile unui antreprenor: să iniţieze, să coordoneze, să integreze şi alte persoane în ideile lui. Îl apreciem cu toţii pentru lucrurile pe care le face cu seriozitate, cu implicare foarte mare şi cu dăruire. La rândul lui oferă ceea ce a primit. Dintre toţi copiii de la centru, Tiberiu se detaşează, este un model pentru ceilalţi şi cu siguranţă sunt mulţi aceia care îl vor urma de acum încolo. Practic, copiii ca el ne dau energie să continuăm munca pe care o avem. A reuşit prin faptul că a ştiut să se folosească de ocaziile pe care le‑a primit, iar felul lui de a fi, de a vorbi cu oamenii l‑a ajutat mult”.

„Eu nu o să uit niciodată de unde am plecat”

Optimist, luptător şi cu visuri mari, Tiberiu s‑a maturizat îna­inte de vreme, ştie ce vrea, încotro merge şi nu poartă resentimente nimănui, nici măcar familiei care nu l‑a vrut: „Chiar dacă nu ştiu nimic despre părinţii mei, nu i‑am văzut niciodată, am oameni care sunt părinţii mei. Echipa de la centru, oamenii cu care colaborez sunt ca părinţii mei. Mă sfătuiesc cu ei, să aleg ce e bine şi ce nu e. Am învăţat să nu stau în ideea asta – că nu am părinţi, şi să fac ce pot, să merg mai departe. Depinde doar de mine să fac ceva bun cu viaţa mea. Voi încerca, la rândul meu, ca ceea ce au făcut părinţii mei cu mine să nu fac cu copilul meu. E o lecţie uşoară.”

Pentru ziua de mâine şi pentru cele ce vor urma are un plan: „Proiectele pe care le fac sunt inima care bate în mine. Nu vreau să mă opresc, vreau să merg mai departe şi să deschid, împreună
cu doi prieteni, Asociaţia T.I.B.E.R.I.U.S. (Talent, Iubire, Bucurie, Empatie, Raţiune, Ideal, Umanitate, Speranţă), care să se ocupe de cazuri sociale (copii din centre de plasament, din familii defavorizate, monoparentale, copii abuzaţi), pentru că tristeţea care este în sufletul unui copil din centrul de plasament, numai unul asemenea lui o poate înţelege.”

Acesta este Tiberiu Antipa. Un nume care se impune, născut să învingă. Un tânăr care declamă cu seninătate: „Chiar dacă viaţa a fost grea cu mine, încerc să o fac mai frumoasă şi mai bună decât a fost ea cu mine. Eu nu o să uit niciodată de unde am plecat”.

Cei care doresc să îl sprijine pe Tiberiu în proiectele sale sociale îl pot apela la numărul de telefon 0720 442 826.

Sursa: Ziarul Lumina