Share

Tiberiu Antipa s-a desprins de viața crudă din centrele de plasament, a învățat din ea, a luat tot răul de acolo l-a transformat în bine și l-a dat mai departe. Așa se face că de vreo doi ani are o asociație, Tiberius, prin care îi ajută pe copiii fără părinți sau chiar pe cei cu părinți care nu își pot permite nici măcar „luxul” unei bomboane 1 iunie.

Chiar dacă până de curând nu a cunoscut altă viață decât cea din centrele de plasament, acum Tibi a devenit un fel de părinte protector pentru cei care îi aduc aminte de trecutul său nu tocmai frumos. Casa de copii în România poate fi ca o pușcărie pentru cei mici, un loc în care cel mai slab „și-o fură” cu fiecare ocazie de la cei mai mari. Dacă nu sunt copiii ceilalți sunt cei care ar trebui să le fie protectori.

Încă de după Paște, Tibi aleargă să strângă bani pentru a face o mică bucurie unor copii ce provin din familii defavorizate care trăiesc la limita sărăciei lucii dar și micuți ce nu și-au cunoscut părinții.

Sunt cu toții o armată de spartani. 300 sunt la număr picii care au primit un mic cadou din partea lui Tiberiu, prin asociația sa, Tiberius, HL Display, Burak Toys și a Fundației Christian Hope.

 Dintre cei 300 de copii, 150 sunt de la Școala 184 din Chitila și fac parte din familii defavorizate, de romi, iar restul de 150 sunt de la un centru de plasament din București.

Și pentru că nu puteau să își primească darurile fără să dea ceva înapoi, elevii școli 184 din Chitila au pregătit cântecele și poezii pentru a înmuia și mai mult inimile celor care văd în ei un trecut și o copilărie pe care nimeni nu le merită.

Și în timp ce pentru unii privilegiul familiei normale este un cadou ce-l trăiesc zi de zi, pentru aceștia o clipă de fericire poate îndulci o viață plină de amar și neșansă. Cei 300 de copii au primit dulciuri și jucării bucurându-se de Ziua Copilului așa cum ar trebui să o facă fiecare copil.

Greu de adoptat

Copiii din centrelele de plasament au o alocație de mizerie de doar 28 de lei pe lună, adică nici măcar un lei pe zi. Și asta pentru că statul român este mai preocupat să își țină infractorii în condiții mai bune decât copiii ce ar putea realiza ceva în viață și pentru societate dacă li s-ar da o șansă.

Mai mult, iată că statul are în grijă copiii ce dacă vor ajunge să crească ar putea constitui populația unui oraș mare din România.

Potrivit unor date din 2016, ce provin de la UNICEF România, țara noastră are 57.000 de copii care se află în sistemul de îngrijire a statului. Dar, și aici vine pumnul care își face gol în stomac, doar 3.250 sunt adoptabili, deci mai puţin de 6% din copiii aflaţi în grija statului pot fi adoptaţi.

„Pe de altă parte, avem 1.881 de părinţi care au fost evaluaţi şi declaraţi ,,părinţi adoptatori”, deci contra cu ceea ce auzim uneori, nu e o problemă în România că nu sunt suficiente adopţii sau suficienţi copii adoptabili, ci e o problemă că nu avem suficiente familii care să vrea să adopte un copil”, spunea Sandie Blanchet, reprezentantul UNICEF în România, citată de Mediafax.

Copiii și adopția în statistici

Sex Grupa de vârstă
F M 0 – 2 ani 3 – 6 ani 7 – 13 ani 14 – 17 ani
Număr total de copii adoptabili 3.250 1.504 46% 1.746 54% 546 830 1.511 363
din care:
Număr de copii adoptabili încadrați în grad de handicap 698
Fraţi adoptabili împreună: 813
Copii adoptabili care au un frate adoptabil                         (318 grupuri a câte 2 fraţi adoptabili împreună) 636
Copii adoptabili care au doi frați adoptabili                        (42 grupuri a câte 3 fraţi adoptabili împreună) 126
Copii adoptabili care au trei frați adoptabili                         (9 grupuri a câte 4 fraţi adoptabili împreună) 36
Copii adoptabili care au patru frați adoptabili                         (3 grupuri a câte 5 fraţi adoptabili împreună) 15
    Număr total de copii adoptabili, 3.250 din care: Grupa de vârstă
0 – 2 ani 3 – 6 ani 7 – 13 ani 14 – 17 ani
546 830 1.511 363
copii eligibili pentru adopţia naţională – 2.716 546 761 1.162 247
copii eligibili pentru adopţia internaţională – 534 0 69 349 116